Demodecia


Demodecia (demodicoza) este o boala de piele parazitara (produsa de Demodex canis), având caracter infectios, dar fiind foarte putin contagioasa. Parazitii se dezvolta la nivelul radacinii firelor de par (foliculilor pilosi) si al glandelor sebacee, afectând în principal tineretul canin.

Sursele de contaminare sunt reprezentate de câinii bolnavi, transmiterea bolii facându-se direct, la nivelul pielii (cutanat), prin contactul cateilor tineri cu mama, în primele ore de viata.

Aparitia bolii este favorizata de numerosi factori:
– rasa: mai frecvent la rasele de câini cu par scurt (Boxer, Teckel, Dalmatian, Doberman, Shar-Pei, Dog german); afecteaza si unii câini cu par lung (Yorkshire, Bobtail, Chow-Chow);
– sexul: nu influenteaza receptivitatea, desi masculii sunt mai predispusi la aparitia bolii;
– vârsta: are o deosebita importanta – demodecia evolueaza la câinii tineri (3 luni-1 an); rareori se semnaleaza îmbolnaviri la câinii adulti si batrâni;
– starea generala a animalului: carentele alimentare în vitaminele A, C, K, B6, B12, excesul de glucide si lipide, stresul maresc receptivitatea animalelor la aceasta boala parazitara;
– starea pielii: pielea seboreica, inflamata, bogata în secretii, dar si baile frecvente ale patrupedelor cu sampoane puternic iritante favorizeaza multiplicarea parazitilor la acest nivel;
– deficientele imunitare: influenteaza major receptivitatea cateilor la demodecie.
Boala este sporadica si necontagioasa, desi în canisele aglomerate poate sa evolueze simultan la mai multe animale, mai ales la cateii de la aceeasi mama.

Semnele clinice ale demodeciei la câine apar dupa o perioada de incubatie de 6-8 saptamâni, boala evoluând sub doua forme:
– forma uscata (simpla): zone rosiatice în regiunea capului (în jurul ochilor, la marginea buzelor, pe obraz, la baza si pe pavilionul urechilor), pe membre, pe gât, torace si abdomen; scuame fine, alb-galbui, care se desprind usor; exces de secretii uleioase la nivelul pielii, care degaja un miros respingator; zone lipsite de par, în special în jurul ochilor („ochelari demodecici”), buzelor, dar si pe cap, torace, membre;
– forma umeda (supurativa): pielea este edematiata si dureroasa, degajând un miros respingator de „unt rânced”; apar pustule alb-galbui sau violacee, ce contin puroi; animalele se scarpina intens si determina formarea unor leziuni care sângereaza; leziunile se extind pe întreaga suprafata a corpului; pielea se îngroasa, devenind asemanatoare scoartei de copac; animalele sunt triste, slabesc progresiv; în cazurile grave, netratate corespunzator, apar complicatii renale (nefrita, uremie) ce duc la moartea animalelor.

Diagnosticul bolii se stabileste pe baza corelarii datelor prezentate de proprietar (vârsta câinelui, factorii favorizanti) cu aspectele clinice constatate de medicul veterinar în urma examinarii pacientului, si se confirma prin realizarea unui preparat din leziunile de la nivelul pielii (raclat cutanat profund) – în care se evidentiaza parazitii -, ce va fi examinat la microscop.