Boala carre sau jigodia


Cunoscuta sub denumire populara de jigodie, Boala Carrč este cauzata de un virus din genul morbilivirusurilor. Cu toate ca, la oameni, pojarul este cauzat de un virus din aceeasi familie, boala Carrč nu este transmisibila la om.
Jigodia afecteaza canidele (caine, lup, sacal, coiot, vulpe), mustelidele (dihor, nurca, vidra, nevastuica, jder), procyonidele (bursuc, raton) si felinele salbatice (leu, tigru, leopard).
Contaminare, transmitere, factori favorizanti
Contaminarea se realizeaza prin contact direct cu animalele bolnave (inhalarea aerului incarcat cu particule virale eliminate prin stranut/tuse,

contact cu urina, saliva sau sangele unui animal infectat) sau in mod indirect, prin apa, alimente sau obiecte (castroane, jucarii) contaminate cu materii virulente.
Transmitere In organismul animalelor bolnave virusul se gaseste in sange, saliva, urina, precum si in toate organele irigate. Animalele infectate, atat cele bolnave, cat si cele aflate in perioada de incubatie, elimina mari cantitati de virus prin secretiile si excretiile corporale.
Factori favorizanti:
• varsta – cainii tineri, cu varsta intre 1 si 12 luni. Receptivitatea maxima este atinsa in jurul varstei de 6-8 luni;
• rasa – sunt mai expusi cainii apartinand raselor de import, in curs de aclimatizare;
• conditiile de viata – igiena precara, malnutritie, parazitoze, etc.
Cum actioneaza virusul?
Virusul patrunde in organism (tonsile, mucoasa conjunctiva, bronhii) si se replica la nivelul limfocentrilor regionali. Patrunde apoi in sange, unde difuzeaza in tesuturi si organe.
Perioada de incubatie variaza, de obicei, intre 3 si 7 zile, putand ajunge pana la 21 de zile. Boala prezinta 3 forme de evolutie: supraacuta, acuta si subacuta.
Simptome
Forma supraacuta febra (peste 40oC), anorexie (slabire), accelerarea marilor functii (puls, respiratie), abatere profunda, frisoane, congestia mucoaselor. Evolutia este foarte grava cu sfarsit letal in 12-24 ore de la aparitia primelor semne.
Forma acuta si subacuta Primul semn al bolii il reprezinta prezenta la nivelul ochilor a unei secretii ce poate fi apoasa ori asemanatoare puroiului. In acelasi timp cainele va incepe sa aiba febra, secretii nazale, sa tuseasca, sa fie letargic, isi va pierde pofta de mancare, va incepe sa vomita si sa aiba diaree. In stadiile mai avansate, virusul ar putea ataca si sistemul nervos, aducand dupa sine pierdera cunostintei, contractii musculare necontrolate si paralizie partiala sau totala.
Animalele trecute prin boala pot ramane cu sechele nervoase, oculare sau pulmonare. Isi pot pierde unele simturi (vedere, auz, miros), pot prezenta dificultati de coordonare, deplasare, etc.
Prevenire
• Imunizarea cainilor cu vaccinuri polivalente incepand cu varst de 8-9 saptamani
• Evitarea contactului animalelor sanatoase cu cele bolnave, precum si evitarea transmiterii vectoriale, prin intermediul oamenilor si a obiectelor contaminate.